Desigur ca legile Geto-Dacilor erau mult mai vechi decît vremea lui Deceneu, Decebal sau Burebista. Ceva mai mult " Belaginele " fusesera scrise de regele Zamolxis, dupa cum ne încredinteaza Iamblichos[226]. Dupa ce i-a învatat si chiar i-a convins ca „sufletul este nemuritor", „le-a scris legile".. De „regulele lui Zamolxis" aminteste si Agathias Scolasticul (552-558). Deci Belaginele au fost destul de cunoscute în antichitate. Înainte de a încheia aceasta introducere, amintim cea mai de seama informatie cu privire la religia Geto-Dacilor si a Legilor Frumoase. Diodor din Sicilia spune ca „la asa numitii Geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustinea si el ca a întrat în legatura cu Zeita Hestia" de la care a primit Legile Frumoase pentru daci.

Belaginele trebuie puse în legatura cu constatarea lui Platon si Socrate ca „epodele sant vorbele frumoase care fac sa se nasca în sufletele oamenilor întelepciunea". Ele trebuie sa fie puse în legatura cu „legea ospitalitatii", cu „legea îndatoririlor fiecarui membru al comunitatii", „legea omeniei", totalizate în „obiceiul pamîntului" cunoscut de vecini ca Ius valachicum sau „legea stramosilor" datatori de „legi si datini", dupa cum constata si Mihai Eminescu, vorbind despre daci.

Asemanarea dintre Legile Belagine si Decalogul crestin este foarte mare, ceea ce nu poate sa nu ne duca cu gandul decat la originea divina a lui Zamolxe, care a pregatit prin acestea, adevaratul "popor ales" - poporul Dac - dacii, primul popor care va fi crestinat din totalitatea popoarelor planetare.

Prin totalitatea cunoasterii morale, rationale, spirituale si a faptelor care completau invatatura Zamolxiana, neamul dac pe buna dreptate la deificat pe Zamolxe, intuind astfel originea si apartenenta celesta-divina a acestuia.

Vom incerca sa aducem cateva argumente care atesta ca decalogul crestin precum si alte rugaciuni specifice la daci, au si isi gasesc corespondent in rugaciunile Noului Testament a Legii celei Noi a Mantuitorului Iisus Hristos. Deci se cuvine sa fim mandrii (in sensul spiritual benefic) si recunoscatori ca ne-am nascut pe aceste locuri binecuvantate din trecut si pana in viitor, ceea ce inseamna ca Misiunea acestor locuri si oameni (daci) a pregatit si va pregatii pentru viitor schimbarile si miscarile spirituale planetare.
Tatal Nostru in varianta dacica arata astfel:

Credinta Dacilor in Dumnezeul cel Unic se observa in felul si caracteristica rugaciunilor prin care se adresau divinitatii..
La fel ca si in crestinism, credinta ca locasul lui IIsus Hristos - la daci Zamolxe - este Soarele - centrul universului , se reflecta si in "Rugaciunea catre cel prea Inalt":

	Soarele e inceputul vietii. Tu esti inceputul . Lumea traieste prin Tine. Ai ridicat cerurile in inalt din Necuprins si Neclintit. Tu inalti si cobori rasuflarea inimii Tale. Primesc si traiesc spiritul mainilor Tale. Chem numele Tau in fiecare zi si in vesnicie . Tu , traiesti in inima mea in fiecare zi si in vesnicie . Amin

Cultul Solar precum si cultul Lunar era foarte bine reprezentat in credintele triburilor dacice. Dacii nord dunareni erau practicanti ai cultului solar pe cand cei de la sud de Istru practicau cultul lunar.

Soarele in credinta Dacilor reprezenta divinitatea suprema - Tatal Ceresc, pe cand Luna este personificarea mamei natura, a fertilitatii si a familiei, este reprezentarea crestina a Maicii Domnului. Aceste aspecte ale sfintei Familii Divine - Tatal Ceresc si Maica Domnului - se regasesc si in folclorul post dacic :" Soarele si Luna mi-au tinut cununa - Miorita", adica la fel ca si in crestinism dacii credeeau ca la moarte Dumnezeul cel Unic si Maica tuturor ii insotesc pe cei drepti, pe eroi , pe cei martiri, in taramul nemuririi...

Marturii despre credinta monoteista la daci si despre convingerea lor ca Zamolxe este entitate divina, le-a lasat Herodot: "Iata in ce fel se socot ei nemuritori": Credinta lor e ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxis…". Credinta in imortalitatea sufletului la fel ca si in toate celelalte religii ale lumii genera ideea de transcedentalism, la daci "care nu se temeau de moarte" (Herodot). Ei transcendeau corpul fizic si lumea "caci rad cand moare cineva si plang cand se nasc". In Carmenides, Socrate vorbeste de un medic trac "unul dintre acei doctori ai regelui Zamolxes despre care se zice ca stapaneste mestesugul de a te face nemuritor". Ce este important este ca dacii urmareau sa devina nemuritori si nu se credeau nemuritori iar imortalizarea venea in urma practicilor spirituale. Zamolxis ii invata "ca nici el nici oaspetii lui si nici urmasii acestora nu vor muri ci se vor muta numai intr-un loc unde traind de- pururi vor avea parte de toate bunatatile".
Daca urmarim acum credintele crestinismului, observam cum conceptul nemuririi sufletului, a transcenderii fizice (Invierea lui IIsus Hristos), a jertfei pentru un ideal divin, spiritual, hristic in definitiv, este lumina care rezida in acelasi mod in religia Zamolxiana si aproape identic in cea Crestina. Tocmai de aceea nu a fost intamplatoare misiunea Sf.Ap. Andrei de a venii in Romania- Dacia atunci - pentru a pune bazele primului stat si popor crestinat de pe planeta Terra.. A venit aici tocmai pentru similitutidinea credintelor acestui popor, a misiunii spirituale a acestor locuri si oameni pentru viitorul planetar si nu numai (vezi Edgar Cayce , Sundar Singh)

vizitati Forumul pentru comentarii sau discutii pe aceste teme

>>>>>>>