FITOTERAPIE (phyton = planta +therapea = tratament) = ramura a terapiei care se ocupa cu mijloacele de prevenire si vindecare a bolilor prin remedii vegetale.
Tratamentul fito-terapeutic utilizeaza combinatii de plante medicinale sub diferite forme (pulberi vegetale, macerate la rece, extracte hidro-alcoolice, siropuri, lotiuni, unguente naturale etc) in vederea restabilirii echilibrului si a inlaturarii cauzelor care au generat boala.
Printre avantajele ei se numără accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine), acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate), tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul la toate nivelele). Plantele medicinale se pot folosi în paralel cu medicamentele alopate (cu câteva mici excepţii, la care trebuie să se ţină seama de antagonismul dintre unele medicamente - de exemplu anticoagulantele - şi unele plante).
Noţiunea de fitoterapie s-a extins de la clasicele „ceaiuri medicinale” la toate produsele farmaceutice (medicamente) în formula cărora intră plante medicinale ca atare, substanţe extractive sau substanţe active pure, obţinute din regnul vegetal.
În cadrul fitoterapiei se utilizează:
- plante medicinale clasice
- plante alimentare - legume, fructe ce pot fi extrem de utile, atât profilactic cât şi curativ
- aromaterapie – utilizează uleiuri esenţiale
- gemoterapie – vindecarea unor afecţiuni cu ajutorul substanţelor active terapeutice existente în mugurii diferiţilor arbori sau arbuşti
- terapia florală Bach – cele 38 de remedii florale, descoperite de Dr. Bach, se adresează individului şi nu afecţiunii sau simptomelor afecţiunii. Este sunt remedii specifice nivelului emoţional.
- apifitoterpia, în corelaţie cu apiterapia – bazată pe mierea de albine şi pe produsele melifere.
Scopul terapiei
În textele antice de medicină orientală se spune că omul şi natura sunt una. Acest lucru înseamnă că ambele sunt părţi ale marelui univers.
Separarea de natură aduce un sentiment de înstrăinare şi este începutul bolilor fizice, emoţionale şi fiziologice.
Unica atitudine a terapeutului este de a-i aminti omului de sursa dezechilibrelor lui. Este relativ uşor să îndepărtezi simptomele unei boli. Totuşi nu acesta este scopul principal.
Tratamentul este menit doar să restabilească echilibrul dintre om şi univers, existent la un moment dat.
Terapeutul devine însă o oglindă care reflectă adevărata cauză a dezechilibrului.
Remediul are menirea doar de a cataliza procesul de pătrundere, lămurire şi prefacere interioară, de a direcţiona efortul lăuntric, de a-i da coerenţă şi focalizare.
Pentru a obţine o vindecarea de lunga durată, pacientul trebuie să se trateze singur mai departe, reintrând în armonia cu natura. Boala nu este nici bună, nici rea. Este doar un avertisment dat de univers, un semnal de alarmă privind dezechilibrul şi dizarmonia din viaţa noastră. Este un mecanism natural de auto-protecţie.
Procedee de preparare a plantelor in Fitoterapie |
Pentru a obţine efectul maxim al substanţelor care se găsesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazează pe extracţia principiului sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanţi ca apa, vinul, alcoolul, oţetul sau uleiul. Împreună cu principiul activ al plantei se extrag şi unele substanţe secundare, care au proprietatea de a mări efectul terapeutic al plantelor.
Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simplă şi mai utilizată de a extrage substanţele active din plantele medicinale. Infuzia se obţine din menţinerea plantei medicinale în contact cu apă clocotită timp de 15 minute. Într-un vas smălţuit sau de porţelan se pun 1 - 2 linguriţe din planta mărunţită, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Vasul se acoperă şi se lasă 15 minute. După aceea ceaiul se strecoară şi se îndulceşte. Unele plante se prepară numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate dispărea.
Decoctul este procedeul prin care planta se amestecă cu cantitatea indicată de apă rece, apoi produsul se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoară fierbinte şi se completează cu apă caldă, cât este necesar. Frunzele, florile şi planta întreagă se fierb 10 - 15 minute, iar cojile şi rădăcinile se fierb 30 - 40 de minute. După fierbere decoctul se strecoară. Prin decoct se prepară plantele a căror consistenţă este lemnoasă.
Maceratul se foloseşte la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor şi oţeturilor medicinale, pentru că unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rădăcina de nalbă sau seminţele de in, se prepară numai prin macerare cu apă rece, fără a se fierbe. Plantele mărunţite ce urmează a fi macerate cu apă se spală în prealabil. Maceratul se prepară cu apă la temperatura camerei (15 - 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agită de câteva ori. După trecerea timpului indicat, maceratul se strecoară prin tifon. Preparatul se consumă în timp de 24 de ore şi se păstrează la rece, în sticle de culoare închisă.
Cataplasma este un preparat de consistenţă moale, care se obţine din plantă măcinată, amestecată cu apă până se formează o pastă. Această pastă se pune între două bucăţi de pânză şi se aplică pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apă rece (cataplasma de muştar) sau cu apă fierbinte (cataplasma de in).
Tinctura se obţine prin tratarea plantelor mărunţite cu alcool de diferite concentraţii. Tincturile sunt soluţii extractive alcoolice, mai concentrate în principii active decât infuziile. Se administrează intern, în puţină apă sau ceai sau pe zahăr.
Siropurile sunt soluţii extractive apoase la care se adaugă zahăr (640 g de zahăr la 360 ml de lichid). În general siropurile se prepară dizolvând zahărul într-o soluţie ce conţine substanţele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în reţetă. Siropurile se prepară în vase smălţuite. Se strecoară fierbinţi prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate mică. Dopurile se fierb în prealabil şi se fixează imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se păstrează la rece.
Uleiurile medicinale se obţin prin macerarea plantelor în ulei, timp de 4 - 6 săptămâni. Peste plantele mărunţite se adaugă ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de măsline). Sticla se ţine într-un loc răcoros şi întunecat, astupată cu un dop de plută. O dată la 2 - 3 zile se agită preparatul, iar după 3 săptămâni se strecoară. Se păstrează în sticle de culoare închisă, ferite de căldură sau lumină.
Inhalaţiile se obţin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din plante. Peste planta mărunţită sau uleiul volatil, puse într-un vas smălţuit sau de porţelan, se toarnă apă fierbinte. Vaporii de apă antrenează uleiul volatil care este inhalat odată cu aceştia, acţionând la nivelul căilor respiratorii.
Băile din plante medicinale sunt utilizate în scop terapeutic. Se obţin fie prin turnarea unei infuzii concentrate în apa de baie, fie prin introducerea plantelor mărunţite, puse într-un săculeţ de tifon, direct în apă.
Vinurile se prepară prin macerarea plantelor mărunţite, folosindu-se 30 - 40 g de plantă pentru un litru de vin vechi de bună calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. După 7 - 8 zile se strecoară. Se lasă 24 de ore, apoi se filtrează printr-o pânză deasă sau printr-un filtru de hârtie. Se adaugă zahăr după gust şi se completează cu vin până la un litru. |
|
|
|
|
|
Cursuri de FITOTERAPIE AICI
Masaj si reflexoterapie cu personal calificat in conditii deosebite in SIBIU
Consultanta spirituala - Cursuri Inforenergetica - in SIBIU
|
