Pentru a ne putea raspunde noua insine de ce, cred ca ar trebuii intai sa vedem de ce Omul are nevoie sa dea valoare lucrurilor, vorbelor, gandurilor si faptelor lui, pentru a putea stabili granita dintre sacru si profan.
Indiferent de gradul de elevare la care ajunge cineva, valoarea pe care o atribuie unui anumit "lucru" este ceea ce il defineste pe el in respectarea propriilor principii, a propriei unicitati ca rezultat al manifestarii codului propriu de valori personale.
Fiecare dintre noi suntem rezultatul a ceea ce manifestam ca reactie raspuns la propriile constientizari legate de identitatea noastra.
Constiinta, constientizarea si manifestarea originii umane divine determina asemanarea cu Creatorul - Tatal Ceresc - deci "Vom fi ceea ce am fost creati sa fim cand vom constientiza ca suntem" .
Triada cunoastere-constientizare-manifestare, a potentialului divin din fiecare, este cheia elevarii umane trecute, prezente si viitoare.
Implicarea divinului - Sfintei Treimi - in toate activitatile noastre reprezinta doar inceputul vietii, armonioase, sacralizate, ele devenind sacre prin insasi aportul de iubire adus de noi in realizarea lor.
|
Cum sacralizam?
Primul pas pe drumul de la profan la sacru este rugaciunea. In primele etape ale descoperirii noastre, a necesitatilor si dorintelor noastre, omul fara exceptie adreseaza forme de rugaciune corespuunzatoare nivelului fiecaruia, dar fiecare dintre aceste forme de exprimare ale rugaciunilor reprezinta abecedarul subconstientului nostru, a sufletului nostru, care tinde sa se identifice prin "apel" de ajutor catre Tatal Ceresc, ca o necesitate fireasca, nativa prin care "copilul" stie si crede in adancul fiintei sale ca "parintele" este cel care il asculta si il ajuta in realizarea necesitatilor lui, altruist, neconditionat, din Iubire de si pentru el.
Sacralizarea se realizeaza prin implicarea divinitatii in actiunile noastre cu motivatii profund benefice, altruiste, indiferent de scop, dar tinand seama de mijloacele pe care le folosim in atingerea obiectivelor propuse.
Acordarea rolului conducător în sistemul propriu sufletului, prin stăpânirea trupului (posturi, iar pentru cei cu vulnerabilităţi mari pe structura fizica-trupul-posturi prelungite; prin implicarea trupurilor numai în acţiuni benefice) şi prin înfrânarea pornirilor raţiunii de a-şi începe analizele înainte de a afla deciziile sufletului, prin înlocuirea gândurilor şi vorbelor prezente, cu altele, de o calitate energetica si informationala tot mai ridicată; |
Menţinerea contactului permanent cu Entitatile Divine ale Sfintei Treimi şi cu celelalte Entitati Divine din Ierarhiile de lumina necreata ale acesteia, prin comunicare permanentă cu Acestea, prin punerea tuturor problemelor, dilemelor şi suferinţelor în mâna Tatălui Ceresc corespunzator invataturilor Mântuitorul Iisus Hristos şi prin rugăciune către El şi aplicarea răspunsurilor primite, se fac apoi faptele bune hotărâte cu sufletul – ceea ce conduce întotdeauna la soluţionarea acestor probleme, dileme şi suferinţe;
Autoînsuşirea calităţii de slujitor al Sfintei Treimi se realizează prin dezvoltarea dorinţei sincere şi apoi a voinţei sincere de a intreprinde actiunile noastre cu toate structurile umane (trup, ratiune si suflet), în orice moment facand doar Voia Sfintei Treimi; de a ne "abandona" structurile, cât mai deplin conştienţi numai Sfintei Treimi, hotărându-se acestea cu Lliberul Arbitru şi depunându-se toate eforturile potrivite, prin rugăciune şi manifestări, pentru ca aceasta să se realizeze.
Constientizarea faptului ca tot ceeea ce este Iubire, Bucurie, Lumina, Pace, adevar si dreptate vine doar de la Dumnezeu, iar sacralizarea faptelor, vorbelor si gandurilor noastre se face prin constientizarea activa a faptului ca orice intreprindem benefic trebuie sa facem in numele Sfintei Treimi. Faptele noastre sunt "cartea de vizita" dupa care toti suntem apreciati corect, la adevarata valoare spirituala de catre Creator, deci pentru ca "fapta" sa fie incarcata informational si energetic benfic, trebuie ca si aportul de Iubire depus in realizarea faptei respective sa fie in concordanta cu gandul, vorba si rezonata benefica constienta si volitionala din care fapta noastra ar trebuii sa decurga. Deci faptele noastre bune ar trebuii sa fie determinate de propriile constientizari si necesitati de lumina si iubire ale sufletului si nu de oportunitati si motivatii meschine pentru relizarea unor obiective sau atingerea unor grade de elevare spirituala caci, foarte sigur nu vom dobandi nimic spiritual daca fapta nu este o necesitate a sufletului ci doar o actiune determinata de alte motivatii mai putin altruiste ce nu corespund unicitatii noastre. Faptele facute dezinteresat, constient din Iubire de Dumnezeu si de toate creatiile lui sunt cele "placute" si primite de Tatal Ceresc, caci in aceasta lume am venit fiecare fara exceptie ca sa ne "slujim" aproapele nu ca sa fim slujiti de el - exemplul cel mai bun l-a oferit insasi IIsus Hristos.
Iubirea trebuie sa fie laitmotivul a tot ceea ce facem si ce vom face, deci vom insista putin asupra modului cum se sacralizeaza Iubirea terestra ca o manifestare, ca o componenta din ceea ce putem noi receptiona din Iubirea Divina pe care o primim.
- Sacralizarea iubirii terestre - se realizează prin:
- dăruirea iubirii terestre Sfintei Treimi şi existenţelor Ei de Lumină, care au ajutat, ajută şi susţin această iubire;
- facerea rugăciunilor de mulţumire către Sfânta Treime pentru iubirea pe care ne-o dăruieşte prin partener sau parteneră;
- mulţumirea partenerului sau partenerei pentru strădaniile pe care le face de a exprima Iubirea Sfintei Treimi care se manifestă prin el, pentru noi;
- facerea rugăciunilor de iertare adresate partenerului sau partenerei pentru modul nevrednic şi păcătos în care suntem în stare să primim Iubirea Sfintei Treimi manifestată prin el.
Sacralizarea iubirii terestre realizează contactul multivoc dintre această iubire şi Iubirea Tatălui Ceresc, astfel această iubire devine mai bine integrată în Iubirea Tatălui, i se măreşte longevitatea şi se transformă în iubire nemuritoare care depaseste granitele temporare dintr-o existenta, ea va dainuii vesnic atata timp cat este integrata in Iubirea Divina.
Sacralizarea iubirii terestre se realizează prin:
* Conştientizarea faptului că pe primul loc este întotdeauna iubirea pentru Sfânta Treime, Sfânta Fecioară Maria, pe locul secund iubirea pentru fiinţa care ne este dragă şi apoi este iubirea pentru toate celelalte creaţii ale Tatălui Ceresc;
* Ne-acceptarea iubirii ateilor, a demonizaţilor, a demonilor întrupaţi, a persoanelor decazute din punct de vedere spiritual necorespunzătoare, cu codul etic al valorilor morale, etice si umane deformat, persoanelor depărtate de Sfânta Treime care nu sunt si nu au fost necesare si utile in procesul evolutiv uman individual si colectiv. Pe aceste persoane le iubim, ajutându-le să eleveze, numai dacă vor, ne solicită ajutorul şi numai dacă ne ascultă sfaturile pe care le dăm pentru reintrarea lor pe Calea Mântuitorului Iisus Hristos, cu L.A.(liberul arbitru) al lor. În caz contrar evităm să ne pierdem vremea cu ele. Întreţinerea relaţiilor sexuale fără iubire = prostituţie. În Sfânta Scriptură suntem sfătuiţi “să ne iubim între noi precum ne- a iubit Mântuitorul Iisus Hristos”, nicăeri nu există sfatul să acceptăm iubirea ateilor, demonilor, demonizaţilor, etc.
A iubi înseamnă cu totul altceva decât a accepta iubirea
|
1. dezvoltarea capacităţii de iertare, prin facerea cu regularitate a rugăciunilor complete şi corecte de iertare. Atât de mult putem iubi, cât de mult putem ierta.
2. slujirea oamenilor, prin dezvoltarea capacităţii de jertfă a propriilor structuri, pentru ajutarea oamenilor, în Numele şi pentru ca Slava Sfintei Treimi sa se poata vedea si manifesta prin prin faptele noastre si beneficiarii acestora. |
Slujim pe Dumnezeu, slujindu-i pe oameni si creatiile dumnezeiesti, fără să aşteptăm sau să acceptăm laude, sau alt tip de rasplati materiale sau rationale, adevarata rasplata este aici pe pamant bucuria eficacitastii si utilitatii faptei care decurge din fericirea mai mare sau mai mica pe care o putem aduce beneficiarului faptei.
Faptele bune trebuie ştiute doar de cel care le-a făcut, de beneficiarul lor şi de Sfânta Treime.
Laudele sunt hrana orgolioşilor. Lauda este cea mai modernă formă de agresiune, ea rupe contactul dintre lăudat şi Sfânta Treime, împiedicând lăudatul să conştientizeze de unde a primit ajutorul pentru fapta bună făcută.
"Când suntem lăudaţi, ne smerim şi dăruim rezultatele pe care le avem Sfintei Treimi şi armatei Ei de lumină, care ne-a ajutat şi susţinut şi le mulţumim pentru aceasta".
Pentru mai multe detalii despre subiecte de natura spirituala vizitati forumul "Heruvis"- AICI - sau pentru a putea urma o forma organizata de instruire ezoterica puteti afla AICI
|